Top 4 greseli in educatia copilului

Creşterea unui copil este pe cât de importantă, pe atât de complexă, timp în care nu ar trebui decât să fie firească, spun specialiştii. De aceea este vital ca orice parinte sa puna accentul pe educatia copiilor lor intr-un mod cat se poate de corect!

1. Absenţa unor limite comportamentale, a unor reguli de minimă conduită. Psihologul timişorean Claudia Borza are o experienţă de 10 ani în lucrul cu adulţi, copii şi familii. Prima dintre greşelile grave ale parentalităţii, întâlnită de specialist de-a lungul timpului, este absenţa unor limite comportamentale, a unor reguli minime de conduită, care au rolul de a oferi cadrul de siguranţă în interiorul căruia copilul să se desfăşoare din punct de vedere comportamental.

2. Reproșurile și amenințarea 

Reproşurile repetate îl fac pe copil să se simtă prost, îl umilesc şi îi distrug încrederea însine. Principala preocupare a copilului va fi să nu greşească. Aşa apar frica, minciuna, intoleranţa și sentimentul de vinovăție.

3. Raportarea greşită a părinţilor la nevoia de independenţă a copilului.

 O altă greşelă frecventă întâlnită de Claudia Borza în experienţa profesională se referă la raportarea greşită a părinţilor la nevoia de independenţă a copilului. „Nevoia de independenţă este o cerinţă de dezvoltare, câştigarea ei treptată în funcţie de vârstă, achiziţii şi progrese bio-psihologice este parte din normalitatea dezvoltării umane. Astfel în mod natural de la cea mai fragedă vârstă începem să facem paşi spre câştigarea independenţei şi devenirea unei personalităţi autonome. Recomandabil pentru părinţi este să acorde copiilor atâta independenţă câtă au nevoie pentru a învăţa despre şi din mediul în care trăiesc în baza nivelului de dezvoltare şi a vârstei pe care o are.

4. Lipsa unei educaţii adevărate din partea părinţilor – legate de bună creştere, comportament în societate, moralitate, relaţia cu cei din jur, înţelegerea lumii în care trăim,  realitatea înconjurătoare – New World Order, importanţa cititului, importanţa deprinderii unor abilităţi etc. Cum pot nişte părinţi care nu cunosc lucrurile astea să îi înveţe pe copiii lor despre aşa ceva? Din păcate sunt mulţi părinţi români care nu au ei o educaţie corectă…cum să educe ei nişte copii? Rămâne responsabilitatea pe capul “școlii”…care ştim cât de dezastru este.

Daca esti un parinte ocupat care vrea sa ii ofere o educatie corecta si de calitate copilului sau atunci ASA KIDS CENTER este locul perfect pentru cel mic!

Afla mai multe pe http://afterschool-adventures.ro

Sfaturi despre dezvoltarea copilului tau

Nu este suficient sa ii cumperi puiului tau jucarii, ci trebuie sa-l inveti cum sa se joace. Joaca este modalitate prin care copiii traiesc experiente noi, asimileaza cunostiinte, isi fac prieteni. Jucandu-te zilnic cu copilul tau vei afla mai multe despre el, veti descoperi impreuna lumea, asa cum o percepe el.

Incurajeaza-l sa deseneze, sa foloseasca creioanele

Inca din primul an de viata, arata-i puiului tau ca manutele lui pot crea ceva, daca stiu sa miste un creion pe o hartie. Pastreaza primele incercari si, in cateva luni, vei observa evolutia.

Pictura!

Dupa varsta de 2 ani, poti incepe deja sa pictezi impreuna cu copilul tau. Pentru inceput, picteaza-i manuta cu acuarele si arata-i ce se intampla daca o lipeste pe o foaie. Va fi foarte incantat sa vada o manuta exact ca a lui, imprimata pe hartie. Apoi, invata-l sa foloseasca pensula si acuarelele, chiar daca iti va face foarte mare mizerie.

Jocul formelor

Invata-l formele geometrice, fie desenandu-i-le pe o hartie, fie aratandu-i-le intr-o carte. Apoi cautati in jurul vostru obiecte, numindu-le si spunand ce forma au.

Jocul de-a personajele

Tu si copilul sunteti, pe rand: mame, tati, printi, printese, doctori, politisti, pompieri, constructori, vanzatori, sefi. Daca initial cel mic se joaca dupa regulile impuse de tine, ulterior el vine cu propriile reguli si idei. Prin acest joc, copilul inventeaza ori creeaza situatii si conversatii si isi imbogateste vocabularul.

Iata o serie de activitati care iti vor fi utile in interactiunea cu copilul, deoarece prin intermediul lor el poate sa invete anumite lucruri si, in acelasi timp, sa-si exerseze atentia.

1. Cuvinte cu aceeasi litera. Un joc de atentie pentru grupurile mari de copii este urmatorul. Singurul lucru de care ai nevoie este o minge. Asaza-i pe copii intr-un cerc in jurul tau, da mingea unuia dintre ei si spune-le sa dea mingea de la unul la celalalt, in cerc. Explica-le regulile jocului: la un moment dat, vei bate din palme o data si vei spune o litera. Apoi, cand vei bate din palme de doua ori, persoana la care se afla mingea in acel moment trebuie sa spuna trei sau mai multe cuvinte care incep cu acea litera pana cand mingea face un ocol al cercului. Poti creste numarul de cuvinte care trebuie spuse, in functie de preferintele copiilor. Participantul care nu reuseste sa spuna cuvintele in timp util trece in mijloc, in locul tau, si este randul lui sa stabileasca o litera si un numar de cuvinte.

2. A fi capabil sa iti concentrezi atentia asupra mai multor activitati in acelasi timp este necesar in multe situatii. Cum poti sa exersezi aceasta abilitate a copilului? Ii poti cere sa realizeze un desen in timp ce asculta o prezentare pe o anumita tema. Cere-i apoi sa iti spuna cat de mult isi aminteste din prezentarea pe care a ascultat-o. 

3. Ii poti ajuta pe copii sa isi exerseze atentia si concentrarea propunandu-le si un joc in care trebuie sa gaseasca rapid cuvinte. Iata cum se joaca. Dupa ce copiii s-au asezat in cerc, explica-le regulile. Unul dintre copii va incepe jocul cu numele unui fel de mancare (de exemplu „friptura”), iar urmatorul copil va trebui sa spuna un alt fel de mancare care sa inceapa cu ultima litera a cuvantului „friptura”, adica „A”. Al treilea copil va trebui sa spuna un fel de mancare care incepe cu ultima litera a cuvantului spus de cel de-al doilea copil etc. Atunci cand un copil are dificultati in a gasi cuvantul potrivit, ceilalti il pot ajuta cu indicii. Poti alege si alte subiecte: nume de animale, de pasari, de orase etc.

Sfaturi despre cresterea corecta a copilului

Specialistii in psihologia copilului au afirmat ca parintii nu acorda importanta necesara educatiei copilului. Un tanar are nevoie sa isi cunoasca propria personalitate si sa fie constient de pozitia pe care o ocupa in societate. Prin intelegerea exacta a elementelor care contribuie la dezvoltarea unui copil parintele poate sa controleze modul in care acesta isi formeaza personalitatea.

Cand ambii parinti sunt activ implicati in cresterea si educarea copilului, este important pentru ei sa comunice constant unul cu altul pe probleme de disciplina si de comportament al copilului

Atat rolul parintilor cat si al educatoarei in gradinita devine crucial prin aceea ca activitatile copilului mic au nevoie de mult pozitivism, de exemplu, copilul care pune intrebari tot timpul nu trebuie pedepsit, certat sau sa i se raspunda iritat, ci din contra trebuie stimulat prin raspunsuri tintite. De exemplu daca la gradinita a realizat din plastilina o masinuta si nu o casuta cum i-a spus educatoarea, acesta trebuie sa fie un prilej pentru educatoare sa afle motivatia a ceea ce a facut  si nu sa strice "mica opera".

Educatia copilului este o provocare pentru orice parinte. Daca invatam sa facem o reprezentare clara si complexa a telului pe care vrem sa il atingem atunci situatiile pot fi mai simplu de abordat. Greselile nu trebuie sa ne descurajeze. Mai devreme sau mai tarziu vom ajunge sa ne intelegem copiii si sa le acordam sprijinul necesar. Experienta ne ajuta sa devenim parinti mai buni si sa preluam exemple din propria educatie.

In zilele noastre poate fi dificil ca familia sa gaseasca timp si sa-l petreaca impreuna. Majoritatea parintilor lucreaza in timp ce copiii merg la scoala si probabil au si alte activitati in timpul liber. Astfel, momentele in care intreaga familie este impreuna sunt rare.

Copilul trebuie stimulat si incurajat sa se exprime pozitiv

Atat rolul parintilor cat si al educatoarei in gradinita devine crucial prin aceea ca activitatile copilului mic au nevoie de mult pozitivism, de exemplu, copilul care pune intrebari tot timpul nu trebuie pedepsit, certat sau sa i se raspunda iritat, ci din contra trebuie stimulat prin raspunsuri tintite. De exemplu daca la gradinita a realizat din plastilina o masinuta si nu o casuta cum i-a spus educatoarea, acesta trebuie sa fie un prilej pentru educatoare sa afle motivatia a ceea ce a facut  si nu sa strice "mica opera".

Aparitia respectului de sine la copii este evidentiat de urmatoarele comportamente: simte ca este valoros, se simte capabil, se simte iubit, stie sa iubeasca, isi face prieteni, cand greseste are puterea sa recunoasca si reia activitatea gresita.

Parintii trebuie sa se concentreze asupra modului in care se desfasoara comunicarea in familie, asupra felului in care copilul isi manifesta interesul sau dezinteresul cu privire la propunerile sau regulile care se aplica in casa. Trebuie sa isi lase nemultumirile deoparte atunci cand discuta cu fiii lor si sa isi canalizeze intreaga atentie asupra lor. Orice cuvant spus acestora transmite nu doar ideile parintilor ci si sentimentele lor.